Toponimie

1

În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune.

 

 

 

Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puțin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume personal. În unele lucrări s-au menționat formele de limbă greacă Proilaba, de limbă sla2vă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibrăila și alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de aici și celălalt nume existent de “Piscul Brăilei”, acordat orașului în trecut.

 

Tradiții și meșteșuguri

Așa cum precizează tratatul realizat în anii 1975-1977, sub îngrijirea Centrului de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă – Studii de etnografie și folclor în zona Brăiliei -‘Ocupațiile principale specifice Câmpiei Brăilei au fost, în egală măsură, creșterea animalelor și agricultură, apoi creșterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepa și inul, pescuitul (…)’. Microzona satelor de la malul Dunării (ex. Tufești, Gropeni) s-a remarcat, începând cu ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, printr-o înflorirea meșteșugurilor feminine, în special țesăturile.3

Din categoria țesăturilor specifice acestei zone semnalăm: foița, scoarța, pelitarul, covorul, dușegul, velința, macatul, fețe de pernă și cearșafuri, ștergărele și perdelele de borangic.

O notă aparte a acestei microzone o conferă cusăturile pe costumele populare făcute cu arnici și lână colorată în diverse modele geometrice originale și tehnici de lucru specifice cum ar fi ‘orzișorul’ și ‘mușculița’. Pentru aceste costume populare există o cerere din ce în ce mai mare din partea familiilor românești din diasporă dar și a tineretului din țară care se arată deosebit de interesat de valorile folclorice și de originalitatea vestimentației.

Așa cum precizează tratatul realizat în anii 1975-1977, sub îngrijirea Centrului de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă – Studii de etnografie și folclor în zona Brăiliei -‘Ocupațiile principale specifice Câmpiei Brăilei au fost, în egală măsură, creșterea animalelor și agricultură, apoi creșterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepa și inul, pescuitul (…)’.

Microzona satelor de la malul Dunării (ex. Tufești, Gropeni) s-a remarcat, începând cu ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, printr-o înflorire a meșteșugurilor feminine, în special țesăturile. Din categoria țesăturilor specifice acestei zone semnalăm: foița, scoarța, pelitarul, covorul, dușegul, velința, macatul, fețe de pernă și cearșafuri, ștergărele și perdelele de borangic.